Antreprenorul care are bilanțul și contul de profit și pierdere pe birou nu trebuie să calculeze toți indicatorii din manual. Calculul potrivit se alege după trei lucruri: întrebarea la care se caută răspuns, decizia care urmează și datele aflate la îndemână. Alte trei criterii, despre ansamblu, confidențialitate și limite, ajută la citirea corectă a rezultatului.
Contarea, platformă educațională dedicată citirii situațiilor financiare, grupează calculele în opt unelte și explică 27 de indicatori pe pagini proprii. Criteriile de mai jos arată cum se ajunge de la o nedumerire spusă în cuvinte obișnuite la calculul care îi răspunde, fără ocolul prin toate formulele.
Primul criteriu: întrebarea, spusă în cuvinte simple
Orice analiză utilă începe cu o întrebare pe care antreprenorul și-o pune oricum, fără termeni tehnici. Trei dintre ele revin constant și fiecare duce la alt calcul:
- „Poate firma să plătească ce datorează?” duce la lichiditate și solvabilitate, un calcul care cere zece rânduri din bilanț.
- „Cât câștigă firma din ce vinde?” duce la rentabilitate, adică la ROE, ROA și ROS, calculate din șase cifre și însoțite de descompunerea DuPont.
- „Cât timp stau banii blocați?” duce la necesarul de fond de rulment (BFR) și la ciclul de numerar.
Ordinea contează. Un indicator calculat fără întrebare produce un număr, nu un răspuns: o rentabilitate frumoasă nu îl ajută pe cel care voia să știe dacă are din ce plăti furnizorii luna viitoare. Când întrebarea este limpede, lista de calcule se scurtează de la zeci la două sau trei.
Al doilea criteriu: decizia care se pregătește
Uneori analiza nu pornește de la o curiozitate generală, ci de la o decizie cu termen. Când se stabilește un preț sau un volum de producție, calculul potrivit este punctul de echilibru, care cere prețul unitar, costul variabil unitar și costurile fixe. Când se pregătește o cerere de credit, intră în discuție DSCR și capacitatea de rambursare, adică raportul dintre fluxul de numerar disponibil și serviciul datoriei. Când asociații vor să vadă evoluția de la un an la altul, răspunde comparatorul între două exerciții financiare.
Legătura dintre decizie și calcul economisește timp. Cel care negociază un credit nu are nevoie, în acea săptămână, de rotația stocurilor, iar cel care lansează un produs nu începe cu solvabilitatea. Fiecare decizie are un calcul principal; restul vin după, dacă rezultatul ridică semne de întrebare.
Al treilea criteriu: datele aflate la îndemână
Un calcul bun pe hârtie nu folosește la nimic dacă cifrele lui lipsesc. Analizorul de bilanț cere 23 de câmpuri și arată lângă fiecare rândul din formular, atât pentru bilanțul complet, cât și pentru cel prescurtat. Detaliul contează, fiindcă microentitățile și entitățile mici întocmesc bilanț prescurtat, iar același element poartă acolo alt număr de rând decât în formularul complet.
Nu toate calculele pornesc însă din situațiile financiare. Punctul de echilibru cere date din evidența internă, nu din bilanț: împărțirea costurilor în fixe și variabile nu apare în niciun formular. Furnizorii, la rândul lor, apar separat doar în bilanțul complet, așa că o firmă cu bilanț prescurtat cere cifra contabilului înainte de a calcula zilele de plată. Verificarea datelor disponibile, făcută de la început, scutește de un calcul abandonat la jumătate.
Al patrulea criteriu: imaginea de ansamblu sau detaliul
Se întâmplă ca antreprenorul să nu aibă încă o întrebare precisă și să vrea doar să știe dacă există vreun motiv de îngrijorare. Pentru această situație există scorul orientativ de sănătate financiară, care aplică nouă teste definiționale și legale și exprimă rezultatul ca procent.
Citirea corectă pornește de la testele picate, nu de la procent. Procentul rezumă, testele explică: fiecare arată un loc anume din situațiile financiare unde merită privit mai atent, cu unealta dedicată. Scorul nu este rating și nu este model de predicție, deci nu spune nimic despre viitorul firmei. Rolul lui seamănă cu al unei hărți: indică zona, nu descrie terenul.
Al cincilea criteriu: unde ajung cifrele firmei
Mulți administratori ezită să introducă cifrele firmei într-un formular online, și pe bună dreptate. Uneltele Contarea calculează local, în browser, fără cont și fără cookie-uri; cifrele nu sunt trimise și nu sunt salvate. Rezultatele se pot descărca în CSV sau tipări, pentru a fi discutate apoi cu contabilul ori cu asociații.
Cine preferă să lucreze în Excel are la dispoziție modele cu aceleași formule, în .xlsx și .csv, fără macrocomenzi. Alegerea între cele două forme ține de obișnuință: browserul este mai rapid pentru o verificare, foaia de calcul este mai potrivită când aceleași cifre se actualizează lunar. Toate calculele sunt adunate în lista celor opt unelte de analiză financiară, fiecare cu datele pe care le cere.
Al șaselea criteriu: ce nu poate spune niciun calcul
Ultimul criteriu este o precauție. Nu există praguri numerice oficiale pentru indicatorii firmelor, iar rezultatele uneltelor sunt orientative. Site-ul folosește doar praguri din lege, repere definiționale, semnale analitice ale BNR citate ca atare și cifre oficiale pe ramuri. Un exemplu de reper definițional: o lichiditate curentă sub 1 înseamnă că datoriile curente depășesc activele circulante. Este o constatare aritmetică, nu o sentință.
Fiecare dintre cei 27 de indicatori are o pagină cu formulă, exemplu rezolvat, limite și greșeli frecvente. Secțiunea despre limite merită citită înaintea oricărei concluzii, pentru că arată în ce situații numărul obținut poate înșela și ce întrebare trebuie pusă înainte ca el să fie folosit într-o decizie.
Regula de lucru: de la formular la specialist
Regula de final propusă de site are patru verbe. Antreprenorul ia cifrele din situațiile financiare, le pune în unealtă, citește rezultatul și întreabă. Întrebarea se adresează contabilului firmei atunci când privește conținutul unui rând și unui specialist autorizat atunci când privește o decizie.
Ce nu poate fi judecat de unul singur se duce mai departe, la cineva care răspunde profesional pentru opinia sa. Contarea nu ține locul acestei opinii și o spune explicit. Îl ajută însă pe antreprenor să ajungă la discuție cu întrebarea potrivită și cu cifrele deja așezate, ceea ce schimbă calitatea răspunsului primit.


